Noiembrie

• Pentru ca in Noiembrie guerilla da mai toate melodiile mele de suflet sincronizandu-se perfect cu gandurile mele la momentul respectiv.
• Pentru ca in Noiembrie nu mai poti sa ignori sentimente sau sa te minti pe tine insuti, iar adevarul, desi de cele mai multe ori dureros sau macar nepractic este pana la urma lucrul de care, cred eu, are nevoie fiecare.
• Pentru ca in Noiembrie ti se face pofta de filme, muzica si carti bune mai mult ca oricand.
• Pentru ca in Noiembrie toti se gandesc deja la Craciun si la iarna doar pentru ca nu inteleg frumusetea toamnei si nici nu vor sa se gandeasca la inevitabilele lor probleme dovedite de starea de usoara depresie pe care o aduce Noiembrie.
• Pentru ca in Noiembrie iti vine sa dai o fuga pana-n gara, nu ca sa pleci ci ca sa te asiguri ca poti pleca oricand, ca poti fugi oricand.
• Pentru ca in Noiembrie iti ingheata mainile prea putin ca sa te deranjeze si destul ca sa simti ca esti in viata.
• Pentru ca in Noiembrie soarele nu arde si nici nu iti rade in fata pentru ca nu te mai incalzeste niciun pic ci te infasoara in lumina lui calda trezind nostalgii dulci-amare.
• Pentru ca in Noiembrie trecutul e la fel de (ne)luminos ca viitorul (macar sunt echilibrate).
• Pentru ca in Noiembrie iti vine sa faci toate lucrurile pe care le-ai visat si pe care nu le-ai facut niciodata.
• Pentru ca in Noiembrie fiecare traire e amplificata (daca nu exagerata, ca sa folosesc un cuvant sagetatoresc).
• Pentru ca in Noiembrie poti simti tristete, nervozitate, extaz, fericire, calm, dar intotdeauna simti ca traiesti cu adevarat.
• Pentru ca in Noiembrie pare ca orice e posibil (desi de obicei mai nimic nu e posibil).

De asta... de asta o iubesc.

Nu pentru ca sunt nascuta in luna asta, nu pentru ca mi se intampla mie lucruri extraordinare in fiecare an in luna asta (am avut parte de luni de Noiembrie dezastruoase dar si luni de Noiembrie mirifice), nu pentru ca n-am ce face altceva decat sa favorizez o luna a anului, nu pentru ca e la fel de contradictorie ca mine. Ci pur si simplu pentru ca exista.

Enigma lui x si-a lui y

Era o frumoasa zi de toamna. Dar sa lasam ziua. Era o frumoasa seara de toamna. Nici un labagiu pe valea portului (era prea frig pana si pt. ei) si nici un zgomot in afara de un nene care se decisese sa-si repare ferestrele la ora 9 seara.
Erau si x si y. X si y au inceput sa vorbeasca. Ei au debitat urmatoarele:

• hai mah sa dansezi cu mine
• fac ce fac dar stiu ce vreau
• masturbagiul s-a calmat
• ai ragait din iad
• ma-ta e bass ibanez
• flacara pasiunii nu s-a stins cand a tusit y
• iar ti-ai dat foc
• coboara-ma in nori
• lasa-ma sa ard
• auzi da' p-aia cu ma-ta de ce n-ai spus-o?
• trosneste ma-ta-n soba
• mama nu troseste-n somn
• la etajul 5 este, 4 se numeste ele
• aia-i alta mata (:-?)
• x e opula (debitat de y scris de x)
• poa' sa-mi vada vocea
• s-a dus in piata de desfacere a pulii
• pe mine ma mananca cand ma pis
• n-am stricat-o eu, a stricat-o Jimmy in bikini
• CU JET!
• tu stii mai bine, papusa mea argintie

Enigma: ce erau x si y? ce se intamplase cu ei? si mai ales, de cand s-a apucat tata de gatit?

De asemenea, trebuie sa mentionez ca x si y erau (relativ) sanatosi mintal, nu erau beti, nu-i calcase masina, nu faceau misto (din pacate, pt. ca daca ar fi facut misto ar fi avut o scuza pt. debitarea numeroaselor tampenii). Si totusi... x si y traiesc in noi toti. >:)