Munte

De ceva vreme ma tot afund in niste dimensiuni (unii le zic cacaturi) din care nu mai pot sa ies. Si cum stateam eu asa si ma gandeam cum as putea macar sa schimb mirosul dimensiunilor in care m-am bagat, m-a plesnit revelatia: muntele. De ce muntele? Pai lucrurile stau in felul urmator:

• Andreea Zmeura+Munte=Dragoste MARE (mai tare ca-n serialul de la hasbeo). Relatia asta dureaza de muuult timp, de cand eram mica si mergeam 28 de km pe jos pe zi pe munte.
• Andreea Zmeura daca se cocoteaza in varful muntelui n-o sa mai dea ochii cu nimeni niciodata, ceea se traduce prin disparitia complexelor si prin intrarea in hibernare a simtului penibilului, care, dupa cum spun ai mei preteni, este mult prea dezvoltat la mine.
• Andreea Zmeura n-ar mai da Cambridge-ul pe munte, sau daca ar fi sa ia un astfel de certificat ar lua unul pentru limba animaleasca (si limba animaleasca e cea mai cool limba)
• Andreea Zmeura n-ar mai trebui sa sune in fiecare weekend la ilink penca-i pica netul.
• Andreea Zmeura n-ar mai avea cum sa pice bacul la mate penca bacul nu se da pe munte.
• Andreea Zmeura nu s-ar mai gandi in general la toate lucrurile care ii deruteaza mintea (penca mereu abuzul de gandit ma baga in acele dimensiuni de care ziceam mai devreme) penca ar fi prea ocupata cu o activitate mult mai practica si anume supravietuitul.
• Si... apoteotic, Andreea Zmeura n-ar mai trai in miros de dimensiuni ci in mirosul imbatator al aerului de munte.

Ideea e ca eu vara asta tre' sa merg la munte. Nu se mai poate, domne.

Lost Raspberry

Da. Zmeura s-a pierdut. De fapt mai bine spus ar fi: Zmeura a ramas in urma.

Al dracu' stil nostalgic. Stiam eu ca o sa ma rapeasca la un moment dat. Ce pot sa zic, trebuia sa se intample si asta.
Am ramas intr-o noapte de inceput de mai. In Vama. Noaptea de 2-3 mai. Frig. Oboseala. Durere de picioare. Early hours. Curiozitate muzicala. Decizie spontana. The MOOoD. Apoi... Totul s-a incalzit. Si trupurile si sufletele si luna si norii. Si uite asa un concert a avut efectul a 5 ore de somn.
Nu, este inutil sa incerce oricine (asta ma include si pe mine) sa inteleaga ce vreau sa zic, de ce am ramas captiva in momentul ala. Tin minte totusi mirosul de mare din parul meu si valurile pe care le facea podeaua de lemn.
Verde si cald si muzica ireal de buna si vama si asta inseamna beatitudinea momentului.

Totul se termina cu un rasarit. Si soarele a mangaiat prin nori plaja amortita, cu ochii mijiti.
And i looked back. And here i am... trapped.