Nu cred ca voi mai reusi vreodata sa scriu pe blogul asta (sau pe oricare altul). Se pare ca orgoliul meu a atins cote nebanuite, desi mereu aveam senzatia ca e la nivel maxim, astfel incat nu mai sunt in stare sa concep niciun post fara sa ma intreb daca postul respectiv nu cumva ar putea indica faptul ca sunt o fiinta umana cu sentimente and all that. Si-apoi, bineinteles, are loc stergerea post-ului.
Cred ca daca as fi fost asa de cand mi-am facut contul de blogger, nu as mai fi scris nimic-nimic. Una dintre marile abilitati ale acestui glorios super-erou numit Orgoliu este incredibila lui putere de a-ti da senzatia ca un post despre un stalp poate fi prea personal. Sau despre un chibrit sau despre un perete sau despre mai stiu eu ce.
Deci sunt la mana lui. Mereu e in spatele meu, cu vantul fluturandu-i pelerina si cu sigla-i rosie amintindu-mi ca el lupta constant impotriva injustitiei (si injustitia e aici dezvaluirea socantului amanunt ca esti si tu om).
Sunt sigura ca o sa se si supere ca am scris despre el. But hey, any great superhero needs great publicity...
P.S.: Sunt chiar curioasa daca va aparea vreun super-villain. Si daca acela va fi demn sa-i faca concurenta Orgoliului.
duminică, 28 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
