miercuri, 29 iulie 2009

One day is fine and next is black...

Ok, sunt superextramega Borderline. Oamenii se impart in 2 categorii: cei care m-au cunoscut cand eram in stare de o serie infinita de crime si cei care m-au cunoscut cand eram convinsa ca voi salva lumea. Da, da, stiu foarte bine ca asta nu e o chestie normala, stiu ca azi rad si maine sunt plina de nervi...

Dar e o chestie pe care as vrea sa o lamuresc. Parerea mea proprie si personala este ca oamenii care formeaza acel 2% din populatia pamantului care are Borderline Personality Disorder nu au o problema psihologica ci una fatalista. De ce? Penca soarta le-o trage. Penca starile si atitudinile lor sunt doar reactii la evenimentele care li se intampla.

Si cum sa nu fi o zi intr-un fel si o zi in altul cand o zi totul e perfect iar urmatoarea totul se naruieste? Si da, inteleg ca e greu sa suporti o persoana care isi schimba starile atat de des, dar e de mii de ori mai greu sa incerci in fiecare zi sa-ti bagi in cap ideea ca nu exista nicio lege karmica ci doar legea caruselului care urca si coboara si urca si coboara si tot asa la nesfarsit. Mereu.

joi, 2 iulie 2009

Vacanta

Vacanta asta o s-o pierd. O s-o pierd, exact asa cum mi-am pierdut toate celelalte vacante din viata mea. Si n-o sa-mi para rau.
O sa stau in balcon, o sa beau compot rece de visine, o sa citesc o tona de carti si o sa scriu in draci de mult. Si toate astea dupa ce am facut (si eventual mancat) 10 kile de clatite(mda, recunosc oficial ca stiu sa fac clatite).
Uite-asa o sa-mi pierd vacanta.


P.S.: Felul in care posturile mele extrem de scurte se inmultesc ma sperie si pe mine.